L-am iubit până când, ademenit de voi, de tine și de tatăl tău, a plecat la război, deși l-am rugat, l-am implorat să nu plece, să nu mă lase singură.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Din jale se întrupează Electra.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:28:43 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ai fost, pentru mine, noaptea nunții mele. Luna mea de miere...
- Dar pe fratele meu l-ai iubit? De ce nu l-ai urât și pe el?
- Izbutisem să mă resemnez. Trebuia să trăiesc.
- Și pe urmă, tot timpul sarcinii, tatăl tău era plecat în războiul din Mexic.
- Îl uitasem, când s-a născut Orin.
- Am avut sentimentul că-i copilul meu, numai al meu. De aceea l-am iubit.
- L-am iubit până când, ademenit de voi, de tine și de tatăl tău, a plecat la război, deși l-am rugat, l-am implorat să nu plece, să nu mă lase singură.
- Asta a fost opera ta, Lavinia, numai a ta.
- Este un Mannon, mamă. Trebuia să plece. Dacă n-ar fi plecat, ar fi regretat toată viața.
- La el m-am gândit. Eu îl iubesc mai mult decât tine.
- O, dacă l-aș fi avut pe Orin, nu m-aș fi îndrăgostit niciodată de Adam Brant.
- Odată el plecat, nu mi-a mai rămas decât ura, dorința de răzbunare și setea de dragoste.
[...]