Aflasem că marea era după colinele acelea, mi se spusese.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Dincolo de zare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:13:49 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar nu mi-ai spus, încă, de ce pleci. Nu vrei să-mi spui?
- Nu cred c-ai să pricepi. Abia eu mă pot lămuri.
- Cred că-i un fel de dor instinctiv, în care nu poți pătrunde cu mintea.
- Întâia oară când mi-am dat seama de asta, eram un copil.
- Mă uitam, așa, afară, drept peste ogoare, la coline, și peste ele...
- Aflasem că marea era după colinele acelea, mi se spusese.
- Și-mi plăcea să-mi închipui cum e marea și să-ncerc să-mi alcătuiesc în minte o imagine a ei.
- Mi-am făgăduit atunci să pornesc să găsesc marea.
- Vezi? Făcând această călătorie, vreau să mă țin de făgăduiala aceea veche.
- Acum știi de ce plec, din această pricină, din asta și încă din alta...
- Mai este una? Atunci, trebuie să mi-o spui și pe-aceea.
- Îmi ești dragă, Ruth! Asta e pricina... Lasă-mă să isprăvesc acum odată ce-am început.
[...]