Cum să mă mai mulţumeasc cu diavolul acesta, cu părul ei negru, cu ochii ei negri, cu sufletul ei negru, acum, când am contemplat adevărata frumuseţe şi-adevărata majestate?
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Doamna neagră din sonete.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:12 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În această privinţă, eşti absolvit.
- Eşti un jucător prea naiv, ca să-mi placi.
- Te linguşeşte, doamnă, de cum deschide gura.
- Doamnă, e geloasă şi am martor Cerul că are de ce.
- Cum să mă mai mulţumeasc cu diavolul acesta, cu părul ei negru, cu ochii ei negri, cu sufletul ei negru, acum, când am contemplat adevărata frumuseţe şi-adevărata majestate?
- Tăgăduieşte, dacă poţi! Are-ntotdeauna la-ndemână câte glume şi minciuni pofteşti.
- M-am săturat să tot fiu aruncată când în cer, când în iad, după cum îi e cheful.
- Şi să-mi târască iubirea şi ruşinea-n piesele lui, făcându-mă să roşesc de mine însămi.
- Să scrie despre mine asemenea sonete? pe care nici unul dintre nobili nu le-ar putea citi?
[...]