Doamnă, te implor, îngăduie să plec. Sunt nebună de durere şi ruşine. Îngăduie, te rog.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Doamna neagră din sonete.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:24 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Şi să-mi târască iubirea şi ruşinea-n piesele lui, făcându-mă să roşesc de mine însămi.
- Să scrie despre mine asemenea sonete? pe care nici unul dintre nobili nu le-ar putea citi?
- Mi-am pierdut capul, nici nu mai ştiu ce spun majestăţii tale.
- Sunt, dintre toate doamnele, cea mai plină de deznădejde şi-amărăciune.
- În sfârşit, durerea ţi-a smuls o notă muzicală.
- Sunt, dintre toate doamnele, cea mai plină de deznădejde şi amărăciune...
- Doamnă, te implor, îngăduie să plec. Sunt nebună de durere şi ruşine. Îngăduie, te rog.
- Ai fost prea crud cu această nefericită fiinţă, meştere Shakespeare.
- Cunoşti legenda lui Jupiter şi Semele? Cum să n-o ardă fulgerele mele? Puteam eu să le opresc?
- Eşti mult prea încrezut şi asta nu-i place reginei tale.
- Vai, doamnă! dar cum aş putea eu să umblu tuşind modest, ca un poet minor...
[...]