Mi-e ruşine până-n adâncul sufletului că m-am înjosit să iubesc un om pe care tatăl meu nu l-ar fi găsit bun nici să-mi ţină scara.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Doamna neagră din sonete.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:45 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Doamnă, e geloasă şi am martor Cerul că are de ce.
- Tăgăduieşte, dacă poţi! Are-ntotdeauna la-ndemână câte glume şi minciuni pofteşti.
- M-am săturat să tot fiu aruncată când în cer, când în iad, după cum îi e cheful.
- Mi-e ruşine până-n adâncul sufletului că m-am înjosit să iubesc un om pe care tatăl meu nu l-ar fi găsit bun nici să-mi ţină scara.
- Şi să-mi târască iubirea şi ruşinea-n piesele lui, făcându-mă să roşesc de mine însămi.
- Să scrie despre mine asemenea sonete? pe care nici unul dintre nobili nu le-ar putea citi?
- Mi-am pierdut capul, nici nu mai ştiu ce spun majestăţii tale.
- Sunt, dintre toate doamnele, cea mai plină de deznădejde şi-amărăciune.
- În sfârşit, durerea ţi-a smuls o notă muzicală.
- Sunt, dintre toate doamnele, cea mai plină de deznădejde şi amărăciune...
[...]