Și ironia ta ucigătoare, ca un pumnal de Damasc.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Juan moare ca toți ceilalți.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:45:07 in versiunea Radio a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În general, a făcut o impresie excelentă. Toată lumea l-a comentat favorabil.
- De ce mă țin eu de fleacuri când în fond sunt zbuciumată?
- Don Juan, pe mine cui mă lași?
- Da. De la arhitect vin... E un fel de a spune...
- Pentru vremuri de tranziție sunt buni și arhitecții...
- Și ironia ta ucigătoare, ca un pumnal de Damasc.
- Văd în trupul meu o durere, presimțirea unei mari singurătăți...
- Dar arhitectul ce face? Nu-ți asigură o viața _uală normală?
- Sărutările arhitectului sunt sălcii, planificate cu ani în urma. Lipsește inefabilul.
- Cum aș putea să te compar cu un biet arhitect, Don Juan?
- Tu mi-ai redat libertatea trupului, Don Juan, tu mi-ai redat nerușinarea și bucuria aceea păgână.
[...]