Așa suntem noi femeile... capricioase, bizare... Eu una o înțeleg.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:20:58 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- E o fată admirabilă, superioară, însă n-o înțeleg.
- O, da, da... pe Pascalopol îl știu din vedere... un tip interesant.
- Iar Otilia poate te iubește.
- Așa suntem noi femeile... capricioase, bizare... Eu una o înțeleg.
- S-o fi plictisit de-atâta mizerii, n-a vrut să-ți strice viitorul... te-a cruțat.
- Ești atât de tânăr, Felix. Atât de tânăr...
- O să mă-ndrăgostesc de-a binelea de tine!
- O, să te ferească Dumnezeu! Te-aș avea pe conștiință.
- Tu ești menit să faci o căsătorie strălucită, cu-o fată bogată...
[...]