Dar aici, în mijlocul acestei mări de spice, cu valuri galben-verzui, unde conturile se rotunjesc și proporția între dimensiuni dispare, unde raporturile se anulează și copilul acela, copilul cu calul lui, pare un ciclop însoțind un dinozaur.

[ 1 ]

Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:25:42 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul citatului

[...]

- Ăsta, dar nu-i al meu.

- Bine, dar ești proprietar, stăpân! Moșier! Adică, am drept să comand unor amărâți și să câștig bani mulți.

- Dar Bărăganul nu-i al nimănui.

- Sau, dacă vreți, e al lui Dumnezeu.

- Credeți în Dumnezeu? În general, nu. Sălbăticia nu-l îngăduie, iar civilizația îl exclude. Dacă există, e un hăituit.

- Dragă Felix, Pascalopol e un raționalist.

- Dar aici, în mijlocul acestei mări de spice, cu valuri galben-verzui, unde conturile se rotunjesc și proporția între dimensiuni dispare, unde raporturile se anulează și copilul acela, copilul cu calul lui, pare un ciclop însoțind un dinozaur.

- Mă întreb dacă nu cumva viața este regizată de o forță supremă, fie și ea oarbă, de un Dumnezeu.

- Un Dumnezeu hăituit.

- Ești un eretic, dragul meu!

- El de ce-ar fi scutit? Hăituiți suntem toți, Otilia.

- Întreaga viață ne e determinată de împrejurări exterioare, adesea, absurde. Un regizor nebun zbiară la noi și ne poruncește gesturi neînțelese.

- Cred că vă înșelați, confundați destinul cu bătrânețea. Exact.

[...]