Dar dumneata?
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:46:59 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Și eu nu umblu cu fofârlica! Șșt!
- Femeia e numai instinct, scumpo. Desigur, instinct sănătos, nobil.
- Otilia este drăgălășenie feciorelnică, culoare, capriciu, sclipiri fugare...
- Strămoșii noștri, romanii, nu se înșelau niciodată, fraților!
- Dar dumneata?
- E, eu... eu sunt Stănică, oameni buni. Atât. Atât.
- Băiatul sărac și naiv de la țară care-și închipuie că lumea poate fi cucerită prin muncă.
- Ehe! Trebuia să mă fac băiat de prăvălie să vând brânză și să mă-nsor cu fata patronului!
- Să-ți fi schimbat numele dacă nu-ți place, dragă Stănică.
- Pe Dumnezeu nu-l poți păcăli. Dator sunt să-mi duc crucea.
[...]