Ești o zână binefăcătoare. Mama oropsiților, ce mai.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:50:16 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Și ce dorești? Să mă iubești... măcar un pic. Atâtica.
- Regret, dar nu se poate. Altceva?
- Să-mi împrumuți niște bani urgent că mor de foame. Cât îți trebuie? Vreo 2000.
- Felix, ai 100 de lei să-mi dai? Am în valiză, îți aduc imediat. Numai 100?
- Ești o zână binefăcătoare. Mama oropsiților, ce mai.
- Unchiule! Unchiule, am o rugăminte.
- Ce e, Felix, ce s-a întâmplat?
- Aș mai avea nevoie de ceva bani... am rămas fără un leu.
- Bani n-am! N-am o para chiară, băiete, zău!
- Dar îmi închipui că n-am cheltuit nici jumate din venitul lăsat de tata.
- Parcă tu știi cât mă costă întreținerea casei... și Otilia! O avere!
[...]