Eu sunt ridicol: un om matur, doctor, celebru, însurat cu o femeie strălucitoare, o perlă a saloanelor bucureștene, autor de studii și tratate...
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 02:04:19 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Trebuia.
- Știu c-ai suferit, dar așa era drept.
- Aveai tinerețea, medicina... Eu n-aveam nimic.
- Am să-ți spun un secret, domnule Pascalopol.
- Când... da.. când am stat într-o seară împreună cu Otilia pe-un stog de fân și-am numărat stelele.
- Eu sunt ridicol: un om matur, doctor, celebru, însurat cu o femeie strălucitoare, o perlă a saloanelor bucureștene, autor de studii și tratate...
- Liniștește-te, nu ești mai ridicol ca alții.
- Eu știu c-atunci, la moșia mea, ai fost fericit. Mda.
- Viața părea să-ți ofere nu unul, ci două obiective romantice.
- Otilia și carierea medicală.
- Eu eram tânăr, iar viața, darnică.
- Da, și-aveai în plus un adversar potrivit cu firea dumitale.
[...]