Înțeleg, cunosc sinceritatea dumitale. Am văzut-o la lucru de câteva ori. E sinceritatea feciorașilor care-și închipuie că totul le e permis. Cruzimea lașă a naivilor.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:31:05 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Și dacă tu primești, noi doi împreună cu Otilia și cu Pascalopol... hăhă... am putea stăpâni lumea.
- Ah, amesteci noțiuni incompatibile... confunzi sferele.
- Mă disprețuiți toți trei, nu-i așa Felix? Sincer vorbind...
- Înțeleg, cunosc sinceritatea dumitale. Am văzut-o la lucru de câteva ori. E sinceritatea feciorașilor care-și închipuie că totul le e permis. Cruzimea lașă a naivilor.
- Nu, nu, nu pe tine te judec, ci un anumit stil de viață.
- Tu nu ești preot, iar eu nu-s condamnatul condus la eșafod.
- Îmi pare rău că te-am supărat, Stănică.
[...]