Întreaga viață ne e determinată de împrejurări exterioare, adesea, absurde. Un regizor nebun zbiară la noi și ne poruncește gesturi neînțelese.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:26:19 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Dragă Felix, Pascalopol e un raționalist.
- Mă întreb dacă nu cumva viața este regizată de o forță supremă, fie și ea oarbă, de un Dumnezeu.
- El de ce-ar fi scutit? Hăituiți suntem toți, Otilia.
- Întreaga viață ne e determinată de împrejurări exterioare, adesea, absurde. Un regizor nebun zbiară la noi și ne poruncește gesturi neînțelese.
- Cred că vă înșelați, confundați destinul cu bătrânețea. Exact.
- Prezența voastră îmi arată că m-am născut prea devreme.
- Și demonstrează o neconcordanță care nu poate fi întâmplătoare.
- Nu, nu, cred că tocmai concordanțele nu pot fi întâmplătoare.
- Mă plictisiți, domnilor filozofi. Peisajul ăsta minunat, necuprins, nu rimează cu discuția voastră.
- Dar fiindcă veni vorba, află, Pascalopol, că n-ai motive să te socotești inferior tinerilor.
[...]