Noi, domnișoarele, nu putem refuza avansurile și pe urmă ne pomenim compromise. Lumea e rea, clevetește.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:19:59 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Otilia e vicleană ca o vulpe.
- Își caută un soț bătrân și bogat să-l toace și să-l ducă de nas.
- E, nu știu însă dacă Pascalopol o fi așa lipsit de gust. Domnul Pascalopol...
- Sigur, sigur, sigur. Nu-i treaba noastră.
- Poate că și Otilia, sărmana, nu știe ce să aleagă. De, orfană, fără avere...
- Noi, domnișoarele, nu putem refuza avansurile și pe urmă ne pomenim compromise. Lumea e rea, clevetește.
- De aceea e bine ca un bărbat care vizitează o fată să spună de la început ce intenții are.
- Domnișoară Aurica, cred că matale ai dreptate.
- Sper că vizita mea nu v-a compromis.
- Dar de ce nu, domnule? De ce nu? Am avut de mulți studenți care fac treaba asta.
- Bine că mi-ați atras atenția, fără să vreau, puteam să vă alung pretendenții.
[...]