Și eu și Pascalopol suntem îndreptățiți să credem că ne iubești. Dar niciunul nu poate fi sigur. De ce i-ai dat speranțe?
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:27:04 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Eu te iubesc, dar nu-ți sunt dădacă. Nici eu ție.
- Însă trebuie să recunoști că totu-i foarte ciudat, tulbure.
- Ai stat la Paris atâta vreme cu Pascalopol...
- În ce calitate? Îl iubești? De el, sunt sigur că te iubește.
- Bine, Otilia. Pentru mine ai început să devii o enigmă.
- Și eu și Pascalopol suntem îndreptățiți să credem că ne iubești. Dar niciunul nu poate fi sigur. De ce i-ai dat speranțe?
- Otilia, te rog, spune-mi... zvonul că te-ai logodit cu el e adevărat?
- Acum ești mulțumit? Da, dar ar trebui să fiu?
[...]