Știi, nu ți-am servit atunci tot adevărul. Am omis în mod intenționat ceva. Adevărul e o mâncare picantă, în cantitate mare cade greu la stomac, știi... Mă temeam că n-o să reziști la șoc.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:31:49 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Tu nu ești preot, iar eu nu-s condamnatul condus la eșafod.
- Îmi pare rău că te-am supărat, Stănică.
- Sunt anumite lucruri care cer mâini curate.
- Da, îmi aduc aminte foarte bine.
- Știi, nu ți-am servit atunci tot adevărul. Am omis în mod intenționat ceva. Adevărul e o mâncare picantă, în cantitate mare cade greu la stomac, știi... Mă temeam că n-o să reziști la șoc.
- Dac-aș completa eu acum informația aia?
- Domnișoara Otilia a plecat la Paris pentru o mică operație chirurgicală. O operație?
- Considera, și pe bună dreptate, că-i suficient un singur Pascalopol pe lume.
- Înțelegi? Nu alăptat, nu scutece...
- Minți, minți, e o minciună ordinară! Îți sparg capul, Stănică!
[...]