Trăiești din plin scena împăcării creștine. Nu zic nu, omul trebuie să știe să ierte. Îmi spunea mai demult un ofițer de jandarmi că e o adevărată voluptate să ierți, e o senzație sublimă să fii bun. Numai că avea o palmă grea de le săreau arestaților toț

[ 1 ]

Fragment audio de 21 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:28:47 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul citatului

[...]

- Cât te-ai schimbat...

- Nu accept să mă pui pe același plan cu Georgeta. Nici măcar printr-o analogie de situație.

- De unde până unde?

- Felix, termină odată, te rog.

- Am atâtea să-ți povestesc... hai să ne plimbăm.

- De 2 zile te urmăresc, Felix.

- Trăiești din plin scena împăcării creștine. Nu zic nu, omul trebuie să știe să ierte. Îmi spunea mai demult un ofițer de jandarmi că e o adevărată voluptate să ierți, e o senzație sublimă să fii bun. Numai că avea o palmă grea de le săreau arestaților toț

- Presupun că dorești ceva anume, Stănică.

- Dumneata nu vorbești niciodată doar așa, de florile mărului.

- E, avocat trebuia să te faci, nu doctor.

- Desigur că doresc ceva... când noi mai dori nimic, poți să-mi pui o lumânare la căpătâi.

- Și eu aș dori să plec. Unde domne? Să părăsești câmpul de luptă, să dezertezi?

- Ce luptă? Păi, pentru banii lui moș Costache! Dacă nu i-o fi amestecat de acum cu ai tăi.

[...]