Știi ale cui erau scrisorile pe care le-ai găsit în sertarul meu? Ale lui Platon, ale lui nepotu-miu, secretarul meu. Îi scria lui una. Și tu m-ai crezut.
Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic Escu (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:24:04 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Sunt încântat. Îi datoram de mult o reparație.
- E cel mai potrivit cuvânt. Pe de o parte i-am stricat căsnicia, iar pe de altă parte, i-o reclădesc.
- Tu i-ai stricat căsnicia? Nu înțeleg.
- E foarte simplu: angrenând-o în viața mea politică, am făcut-o să se îndepărteze oarecum de tine.
- Fugi, bă! Nu mai face pe pastorul cu mine. De medici îmi are mie acuma?
- Și ce bine le aranjasem pe toate...
- Dar eu?
- Știi ale cui erau scrisorile pe care le-ai găsit în sertarul meu? Ale lui Platon, ale lui nepotu-miu, secretarul meu. Îi scria lui una. Și tu m-ai crezut.
- Uită-te la mine, am eu fason de om care ține corespondență amoroasă cu femei necunoscute?
- Lucrurile astea nu mai sunt pentru oameni de vârsta noastră... Sunt pentru cei ca Platon.
- Ai dreptate... mâine dau drumul la garsonieră.
- Apropo, să-ți dau cheia, c-o uit la mine...
- Puteai să-ți cumperi un motor cu banii ăștia, să-ți țină locul la oftat.
[...]