Zâmbiți, vă rog. Nici chiar așa.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Eu râd, tu râzi, el cântă.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:46 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Liniște!
- Am: râd de indivizii care râd așa, fără să aibă motiv.
- A fost de-ajuns doar o privire.
- Ce e cu scârțâitul ăsta de ușă la sfârșitul melodiei?
- E un nou curent în artă: se poartă finalul deschis.
- E un curent? Păi dacă e curent, să închidă ușa.
- Zâmbiți, vă rog. Nici chiar așa.
- Uite, am aici fotografia gemenilor mei... Ce drăguți sunt.
- Gemeni? Aici e un singur copil.
- Gemenii mei seamănă atât de bine că n-are rost să cheltuiesc bani pe două fotografii.
- Grozav de bine cântă, parc-ar fi surorile Kessler. Atâta identitate de voce...
- Tocmai de aceea ajunge și una singură.
[...]