Ah, e prea târziu. Sunt grozav de îndrăgostită.
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:05:23.984 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Dacă nu-mi dați voie... Poftim, Tonino!
- Signore.
- Doamnele mele, rămân supusul dumneavoastră servitor.
- E într-adevăr drăguț signore Evaristo. Nu-i așa, mătușică?
- Îhî așa e. Drăguț și cu tact.
- Dragă nepoată, să nu te încrezi în nimeni până nu știi cu cine ai de-a face.
- De ce-mi spui asta, scumpă mătușică?
- Pentru că de câtva timp mă simt îndreptățită s-o spun.
- Nu cred să fi greșit cu ceva.
- Nu, nu, nu, nu, nu, nu mă pot plânge de tine, însă îți atrag atenția să rămâi mereu așa.
- Ah, e prea târziu. Sunt grozav de îndrăgostită.
- Ai văzut cât de necăjit este că s-a rupt evantaiul?
- Dar un om bine crescut nu se poate purta altfel.
- Las că știu eu. E și ceva dragoste la mijloc.
- Eh, frumoasă-i signorina Candida!
[...]