Am să-l dăruiesc cuiva și am să fac figură onorabilă.
Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:57:54.532 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Ah, un evantai! L-o fi pierdut cineva.
- Și ce vrei să faci tu cu el?
- La drept vorbind, habar n-am ce să fac cu el.
- Eh, să-l vând... Nici n-aș ști cât să cer pe el. Credeți că are vreo valoare?
- Nu știu, nu mă pricep. Are poze.
- Dar un evantai găsit la țară nu poate să facă mare lucru.
- Aș fi fost foarte bucuros dacă valora mult.
- Cum? Ca să-l poți vinde bine?
- Nu, ca să fi avut plăcerea de a-l oferi cadou signoriei voastre, ilustrisime.
- Însă cum nu e un lucru demn de dumneavoastră...
- Mulțumesc, scumpule. Unde pot, am să-ți acord protecția mea.
- Am să-l dăruiesc cuiva și am să fac figură onorabilă.
- Vă rog să-mi faceți un hatâr, signor conte.
- A, da, știam eu. Ăștia nu dau niciodată nimic fără interes. Ce vrei? Spune!
- Să nu spuneți că-l aveți de la mine.
- Atât.
- Hm. E delicat.Dacă e numai atât...
- Dar spune-mi, te rog, de ce nu vrei să se știe că-l am de la tine? Nu cumva l-ai furat?
- Iertați-mă, ilustrisime, nu sunt capabil de așa ceva.
- Atunci de ce nu vrei să se știe că-l am de la tine?
- Dacă l-ai găsit și dacă proprietarul lui nu-l reclamă, nu prea văd motivul.
- Care?
[...]