- Așa sunt eu. Când mă ia cineva cu binișorul, nu se poate să nu mi se mai înfierbânte sângele.
- Dacă nu se-nfierbântă al dumitale, mi se-nfierbântă al meu.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:10:19.299 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Am găsit evantaiul din întâmplare și l-am luat.
- Dar dumneata l-ai luat înapoi!
- Și l-am depus în mâinile lui Evaristo.
- Și eu îl prezint, depunându-l în mâinile signorinei Candida.
- În cazul aceasta, primesc cu plăcere evantaiul pe care mi-l oferiți, signore Evaristo.
- Vă jur pe ce mai sfânt, pe Dumnezeul meu, signor Evaristo...
- Haide, haide, signor conte, doar suntem prieteni, nu?
- Așa sunt eu. Când mă ia cineva cu binișorul, nu se poate să nu mi se mai înfierbânte sângele. -Dacă nu se-nfierbântă al dumitale, mi se-nfierbântă al meu.
- Și dumneavoastră, signora, vă bateți joc de mine?
- O, scuzați-mă! Dumneavoastră mă cunoașteți prea puțin, signore.
- Nu m-am purtat necuviincios cu nimeni.
- Auziți, baroane? Asta numai pentru că am vorbit eu cu ele.
- Și dumneavoastră, signorina Candida, pentru ce mi-ați dat iluzii? Pentru ce m-ați înșelat?
[...]