- De-ar ști Gianina că am avut evantaiul ăsta și nu i l-am dat ei, s-ar supăra foc.
- Ai făcut foarte bine că nu i l-ai dat. Ăsta nu e un evantai pentru o țărancă.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:58:32.173 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Vă rog să-mi faceți un hatâr, signor conte.
- A, da, știam eu. Ăștia nu dau niciodată nimic fără interes. Ce vrei? Spune!
- Să nu spuneți că-l aveți de la mine.
- Atât.
- Hm. E delicat.Dacă e numai atât...
- Dar spune-mi, te rog, de ce nu vrei să se știe că-l am de la tine? Nu cumva l-ai furat?
- Iertați-mă, ilustrisime, nu sunt capabil de așa ceva.
- Atunci de ce nu vrei să se știe că-l am de la tine?
- Dacă l-ai găsit și dacă proprietarul lui nu-l reclamă, nu prea văd motivul.
- Care?
- Știu! Știu foarte bine. Gianina, nu?
- De-ar ști Gianina că am avut evantaiul ăsta și nu i l-am dat ei, s-ar supăra foc. -Ai făcut foarte bine că nu i l-ai dat. Ăsta nu e un evantai pentru o țărancă.
- Fii fără grijă. N-o să spun nimănui că-l am de la tine.
- Dar, apropo, cum stai cu Gianina? Ții mult s-o iei de nevastă?
- La drept vorbind, să vă mărturisesc slăbiciunea mea, aș lua-o bucuros.
- Așa? Atunci fii pe pace. Vă căsătoresc chiar diseară, dacă vrei.
- Zău?
- Dar ce sunt eu aici? Ce? Protecția mea n-are nicio valoare?
- Da, dar și Coronato are pretenții.
- A, Coronato! Coronato e un prost.
- Mult, mult de tot, signor conte.
- Bine. Pe tine te iubește, pe Coronato nu poate să-l sufere.
[...]