Fragment audio de 1 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:56:23.166 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Signore, îmi pare foarte, foarte nespus de rău. Evantaiul nu mai e.
- Nu mai e?
- Da. Fără să-mi dau seama l-am pus pe un butoi, l-am lăsat acolo, am plecat, m-am întors și nu l-am mai găsit. L-o fi luat cineva.
- Să iasă din pământ! 10, 20 de țechini îl pot găsi?
- Dacă nu-i, nu-i.
- Sunt disperat!
- Îmi pare rău, dar n-am ce să vă fac.
- Disperat, signor Evaristo aleargă la signorina Candida, care îl așteaptă nerăbdătoare să sosească cu evantaiul.
- Candida mea! Ah, iubito! Sunt cel mai năpăstuit om, cel mai nefericit om din lume.
- Și de ce?
- Nu poți să capeți evantaiul, nu-i așa?
- Toate se întorc împotriva mea.
- Din nenorocire, ăsta este adevărul.
- Evantaiul a dispărut. A fost imposibil să-l găsesc până acum.
- Îmi închipui eu unde o fi.
- Unde? Unde? Dacă ai cumva vreo idee...
- Evantaiul trebuie să fie în mâna aceleia căreia i l-ai dăruit și nu vrea să-l dea înapoi. Are dreptate.
- Îți jur pe onoarea mea!
- Destul. Hotărârea mea e luată.
- Și în timp ce visurile lui signor Evaristo se prăbușeau din pricina blestematului de evantai, contele, plimbându-se pe stradă, îl văzu pe cizmarul Crespino mergând grăbit și ascunzând un pachețel în buzunar.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu