Vă jur pe ce mai sfânt, pe Dumnezeul meu, signor Evaristo...
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:10:11.995 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Tăcere, tăcere. Nu-l mai chemați. Mai bine că nu e aici.
- Să vă spun eu cum stau lucrurile: necăjit am intrat în han să iau puțin vin.
- Am găsit evantaiul din întâmplare și l-am luat.
- Dar dumneata l-ai luat înapoi!
- Și l-am depus în mâinile lui Evaristo.
- Și eu îl prezint, depunându-l în mâinile signorinei Candida.
- În cazul aceasta, primesc cu plăcere evantaiul pe care mi-l oferiți, signore Evaristo.
- Vă jur pe ce mai sfânt, pe Dumnezeul meu, signor Evaristo...
- Haide, haide, signor conte, doar suntem prieteni, nu?
- Așa sunt eu. Când mă ia cineva cu binișorul, nu se poate să nu mi se mai înfierbânte sângele.
- Dacă nu se-nfierbântă al dumitale, mi se-nfierbântă al meu.
- Și dumneavoastră, signora, vă bateți joc de mine?
- O, scuzați-mă! Dumneavoastră mă cunoașteți prea puțin, signore.
[...]