Da, dar când te strângea, seara, în brațe... ura se transforma-n iubire, ca prin farmec.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Ex (1975).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:14:33 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Știi ce-aș vrea? Să mai îmbrac cel puțin o dată, înainte de-a muri, rochia mea de seară cu paiete.
- Ba nu, te rog, te rog să nu mori înaintea mea. Ce m-aș face eu fără tine? Am nevoie de tine.
- Să știi că eu țin la tine. Tu, în schimb, am impresia că sunt momente când mă urăști.
- Eh, ce vrei? Viața în comun...
- Câteodată-l uram până și pe bărbatu-meu.
- După el, florile erau o cheltuială inutilă. Și mai avea tupeul să mi-o și spună.
- Da, dar când te strângea, seara, în brațe... ura se transforma-n iubire, ca prin farmec.
- Ba nu, mie nu-mi trecea chiar atât de ușor.
- Alberto te-a luat vreodată la palme?
- Doamne ferește! Ce, i-aș fi permis?
[...]