După părerea mea, aceste cocktailuri sunt o aiureală. Noi, tinerii, fugim de ele.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ex (1975).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:51:04 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- O idee strălucită! Sunăm la Pompieri și-i invităm sus. Cel puțin, așa vom avea lume la cocktail.
- Nu văd nicio soluție. Să bem, hai noroc!
- Dar nu fiți și voi așa de disperate, dintr-o clipă-ntr-alta se poate-nsenina. Apa o să se scurgă...
- Lumea va sosi cu puțină întârziere, dar ce importanță are? Un cocktail se ține și la miezul nopții.
- Dar nu mai mesteca alunele cu atâta furie! N-o să mai rămână niciuna pentru invitați.
- Eu, una, să știți, o să-nfulec o prăjitură. Acriturile vi le las vouă.
- După părerea mea, aceste cocktailuri sunt o aiureală. Noi, tinerii, fugim de ele.
- E-adevărat că pe timpul vostru se dansa vals?
- Termină odată, Marcella, ne-ai bătut destul la cap.
- N-am ajuns încă piese de muzeu.
- De muzeu, nu, dar piese de restaurat, da.
- Ce impertinență! Încetează odată! Dar ce ți-a venit?
- Iertați-mă. Mă depășește, zău, e prea caraghios. Să inviți o sută de persoane, și nu apare un câine!
[...]