Știi ce-aș vrea? Să mai îmbrac cel puțin o dată, înainte de-a muri, rochia mea de seară cu paiete.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Ex (1975).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:13:47 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar cine să se mai îndrăgostească de noi?
- Ne-am cam ofilit, draga mea, ce să ne mai mințim?
- Nu, din punct de vedere fizic, nu se poate spune că...
- Nu, lasă fizicu-n pace... cu moralul suntem la pământ.
- Știi ce-aș vrea? Să mai îmbrac cel puțin o dată, înainte de-a muri, rochia mea de seară cu paiete.
- Ba nu, te rog, te rog să nu mori înaintea mea. Ce m-aș face eu fără tine? Am nevoie de tine.
- Să știi că eu țin la tine. Tu, în schimb, am impresia că sunt momente când mă urăști.
- Eh, ce vrei? Viața în comun...
- Câteodată-l uram până și pe bărbatu-meu.
- După el, florile erau o cheltuială inutilă. Și mai avea tupeul să mi-o și spună.
- Da, dar când te strângea, seara, în brațe... ura se transforma-n iubire, ca prin farmec.
[...]