Acele priviri blânde, duioase, acele șoapte dulci de dragoste, când fiecare cuvânt se combină cu un oftat adânc, jurămintele... și toate acestea, peste o lună, se repetă cu altul, ca o lecție învățată pe dinafară. O, femeie!
Fragment audio de 23 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:44:43 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- A avut oare dreptate Hamlet să spună mamei sale că nici condurii nu i-a tocit și așa mai departe?
- N-am să răspund la întrebarea dumitale...
- Poți gândi despre mine tot ce dorești.
- Dar care e purtarea mea? Dumneata nu știi nimic.
- Acele priviri blânde, duioase, acele șoapte dulci de dragoste, când fiecare cuvânt se combină cu un oftat adânc, jurămintele... și toate acestea, peste o lună, se repetă cu altul, ca o lecție învățată pe dinafară. O, femeie!
- Cum îndrăznești să mă jignești? Ai aflat că, după dumneata, am iubit pe altul? Ești sigur de asta?
- Nu sunt sigur, dar bănuiesc.
- Ca să-mi aduci imputări atât de grave, se cuvine să știi, nu să bănuiești.
[...]