Admiți că un om, încătușat de mâini și de picioare, cu lanțuri ce nu se pot rupe, poate fi fermecat până-ntr-atât, încât să uite totul pe lume? Și realitatea lui apăsătoare, și lanțurile de care e legat?
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:27:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Toate astea-s minunate... Minunate! Dar vom vorbi de spre ele mâine!
- Bine. Bine... Ascultă: dumneata admiți că, într-o împrejurare anumită, îți poți pierde capul?
- Admit. Și mie mi se poate întâmpla.
- Nu, nu m-am exprimat așa cum trebuie.
- Admiți că un om, încătușat de mâini și de picioare, cu lanțuri ce nu se pot rupe, poate fi fermecat până-ntr-atât, încât să uite totul pe lume? Și realitatea lui apăsătoare, și lanțurile de care e legat?
- Această stare sufletească e foarte prielnică, sunt de acord cu dumneata, dar nu e de lungă durată...
- Lanțuri veșnice? A, ești însurat!
- Atunci, orice alte lanțuri sunt un nimic. O să le purtăm împreună.
- O să-mpart cu dumneata această povară. Cea mai grea dintre jumătăți o iau asupra mea.
[...]