Amorul meu propriu a-ndurat pân-acum multe. Foarte multe umilințe.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:32:13 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De cine să fugi? Te gonește cineva? Sau te rușinezi de mine, poate?
- Atunci, de ce să fugim? De ce să ne-ascundem de oameni?
- Dă-mi răgazul să mă dumiresc, să mă dezmeticesc, să-mi vin în fire.
- Sunt bucuros, sunt fericit... Dă-mi putința să gust din plin toată bucuria noii mele situații.
- Da, da, să mă mândresc! La ce m-aș ascunde?
- Amorul meu propriu a-ndurat pân-acum multe. Foarte multe umilințe.
- Mândria mea nu o dată a fost jignită. Acum vreau să mă mândresc. Pe drept!
- Atunci, când ai de gând să pleci la țară?
- După nuntă, când poftești, chiar a doua zi. Numai, de cununat, ne vom cununa neapărat aici.
- Ceea ce ai spus acum, la urmă, e aproape ceea ce se-ntâmplă. Acesta-i adevărul.
- Atunci... adevărul acesta... ține-l dumneata. Ai milă de mine, cât de puțin!
- Lasă măcar străinii să creadă că mă iubești, că alegerea dumitale nu a fost silită.
[...]