Atunci... adevărul acesta... ține-l dumneata. Ai milă de mine, cât de puțin!
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:33:06 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da, da, să mă mândresc! La ce m-aș ascunde?
- Amorul meu propriu a-ndurat pân-acum multe. Foarte multe umilințe.
- Mândria mea nu o dată a fost jignită. Acum vreau să mă mândresc. Pe drept!
- Atunci, când ai de gând să pleci la țară?
- După nuntă, când poftești, chiar a doua zi. Numai, de cununat, ne vom cununa neapărat aici.
- Ceea ce ai spus acum, la urmă, e aproape ceea ce se-ntâmplă. Acesta-i adevărul.
- Atunci... adevărul acesta... ține-l dumneata. Ai milă de mine, cât de puțin!
- Lasă măcar străinii să creadă că mă iubești, că alegerea dumitale nu a fost silită.
- Cum, pentru ce? Oare nu admiți că un om poate avea și el amorul lui propriu?
- Amor propriu? Te gândești numai la dumneata.
- Toți se iubesc pe ei! Când, oare, mă va iubi cineva pe mine?
[...]