Când acasă nu e de trăit, când, tristă cum nu se poate spune, tristă de moarte, ți se impune să te porți drăguț, să surâzi...
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:45:29 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cum îndrăznești să mă jignești? Ai aflat că, după dumneata, am iubit pe altul? Ești sigur de asta?
- Nu sunt sigur, dar bănuiesc.
- Ca să-mi aduci imputări atât de grave, se cuvine să știi, nu să bănuiești.
- Când acasă nu e de trăit, când, tristă cum nu se poate spune, tristă de moarte, ți se impune să te porți drăguț, să surâzi...
- Iartă-mă. Atunci... tu nu m-ai uitat? Atunci, tu mă mai iubești? Haide, răspunde, fii sinceră!
[...]