Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:22 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Se-nvârtea demult la ele-n casă, de vreo trei ani. De alungat, nu-l alungau, dar nici vreo considerație deosebită nu i se dădea.
- Va să zică, acum e răsplătit pentru statornicia lui.
- Cred că e fericit.
- Încă ce fericit! Sclipește ca cireașa coaptă.
- Să mori de râs, nu altceva...
- O târăște pe Larisa pe bulevard, umblă cu ea la braț, cu nasul ridicat atât de sus... și, cum nu se uită în jurul lui, e de mirare că nu se ciocnește cu nimeni.
- Și-a mai pus și ochelari. Nu se știe de ce, că niciodată n-a purtat.
- Când salută, abia moțăie din cap. Și pe urmă, s-auzi cu ce ifos vorbește...
- Înainte, nici nu-l simțeai, iar acum, tot eu, și eu, eu vreau, eu doresc...
- Păcat de biata Larisa Dimitrievna! Păcat!
- Dar de când atâta milă?
- Bine, dumneata nu-ți dai seama că femeia asta e creată pentru lux? Un briliant scump are nevoie de o montură de preț.
- Și de un bun giuvaergiu...
- Ai spus un mare adevăr.
- Eu, însă, așa cred, îl va lăsa repejor-repejor. Acum e cam moartă, dar când și-o reveni și-o să se uite mai cu luare-aminte la el, când l-o vedea și l-o vedea așa cum e...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu