Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:22 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Când acasă nu e de trăit, când, tristă cum nu se poate spune, tristă de moarte, ți se impune să te porți drăguț, să surâzi...
- Când ți se aduc logodnici pe care nu poți să-i privești fără silă, când aici scandalurile se țin lanț, când trebuie să fugi din casă și chiar din oraș...
- Ce? Haide, ce vrei să spui?
- Iartă-mă. Atunci... tu nu m-ai uitat? Atunci, tu mă mai iubești? Haide, răspunde, fii sinceră!
- Sigur că da. Mai era nevoie să-ntrebi?
- Îți mulțumesc.
- Îți mulțumesc.
- Hm! De asta aveai nevoie. Amorul propriu e salvat...
- A, nu... Să te cedez pe dumneata, asta se poate, trebuie s-o fac, din pricina împrejurărilor. Dar... să cedez și dragostea dumitale, asta ar fi foarte greu.
- Dacă ai fi iubit pe altul în locul meu, m-ai fi jignit adânc și n-aș fi iertat ușor acest lucru.
- Iar acum?
- Acum... o să păstrez toată viața cea mai plăcută amintire despre dumneata și ne vom despărți cei mai buni prieteni.
- Așadar, femeia să plângă, să sufere, numai să vă iubească.
- Ce să-i faci? În dragoste nu există egalitate. Nu eu am născocit asta.
- În dragoste trebuie uneori să și plângi.
- Și, bineînțeles, femeia...
- Sigur că da, doar nu bărbatul. Se-nțelege...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu