Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:28:46 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu, nu m-am exprimat așa cum trebuie.
- Admiți că un om, încătușat de mâini și de picioare, cu lanțuri ce nu se pot rupe, poate fi fermecat până-ntr-atât, încât să uite totul pe lume? Și realitatea lui apăsătoare, și lanțurile de care e legat?
- Cu atât mai bine, să uite.
- Această stare sufletească e foarte prielnică, sunt de acord cu dumneata, dar nu e de lungă durată...
- Înflăcărarea undei încântări pătimașe trece repede. Rămân lanțurile. Lanțurile și rațiunea rece care-ți spune că aceste lanțuri nu pot fi rupte! Că sunt veșnice!
- Lanțuri veșnice? A, ești însurat!
- Nu, nu...
- Atunci, orice alte lanțuri sunt un nimic. O să le purtăm împreună.
- O să-mpart cu dumneata această povară. Cea mai grea dintre jumătăți o iau asupra mea.
- Sunt logodit. Iată, această verighetă e unul din lanțurile de aur de care sunt încătușat pe toată viața.
- De ce nu mi-ai spus? O, ce cruzime! Ce cruzime!
- Parcă eram în stare să-mi mai aduc aminte de ceva? Te-am văzut pe dumneata... și nimic n-a mai existat pentru mine.
- Uită-te-n ochii mei... Ochii lui sunt senini ca cerul!
(Larisa râde în hohote)
- Ajunge! Hotărăsc singură ce am de făcut.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu