O târăște pe Larisa pe bulevard, umblă cu ea la braț, cu nasul ridicat atât de sus... și, cum nu se uită în jurul lui, e de mirare că nu se ciocnește cu nimeni.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:09 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și, hop! Karandîșev la țanc, cu cererea.
- Da' de unde-a apărut și Karandîșev ăsta?
- Va să zică, acum e răsplătit pentru statornicia lui.
- Încă ce fericit! Sclipește ca cireașa coaptă.
- Să mori de râs, nu altceva...
- O târăște pe Larisa pe bulevard, umblă cu ea la braț, cu nasul ridicat atât de sus... și, cum nu se uită în jurul lui, e de mirare că nu se ciocnește cu nimeni.
- Și-a mai pus și ochelari. Nu se știe de ce, că niciodată n-a purtat.
- Când salută, abia moțăie din cap. Și pe urmă, s-auzi cu ce ifos vorbește...
- Înainte, nici nu-l simțeai, iar acum, tot eu, și eu, eu vreau, eu doresc...
[...]