- Vai, cum m-am speriat!
- De ce? Să-mi fie cu iertare...
- Îmi sunt nervii zdruncinați.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Fata fără zestre.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:19:32 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- N-avea teamă, nu iubesc și n-am să iubesc pe nimeni.
- Dar dacă se ivește din nou Paratov?
- Se-nțelege că, dacă s-ar ivi și-ar fi liber, atunci ar fi de-ajuns o singură privire...
- Liniștește-te... nu s-a ivit. Iar acum, chiar de s-ar ivi, e prea târziu...
- Fără îndoială că nu ne vom mai revedea niciodată.
- Cine știe ce negustor îngâmfat coboară de pe vasul său și în cinstea lui se trage o salvă.
- Vai, cum m-am speriat! -De ce? Să-mi fie cu iertare... -Îmi sunt nervii zdruncinați.
- M-am uitat în vale și s-a-nvârtit pământul cu mine. Până jos, poți să te lovești crâncen.
- Să te lovești, numai? E moarte sigură. Jos e pavat cu bolovani.
- De altfel, distanța e așa de mare, încât poți muri înainte de a ajunge la pământ.
- Haide acasă! Se face târziu.
- Ai dreptate, mai ales că am și invitați la masă. Să mergem. Te rog.
- A sosit boierul Serghei Sergheici!
- Am spus eu că el e! Că doar e știut: șoimul după zbor se cunoaște.
[...]