Că-n urmă am rămas, o știu prea bine.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Faust (1985).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:08:04 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cel mai frumos noroc al meu se nimicește.
- Această secătură, cu capul plin de șiretenii, tocmai acum îmi tulbură belșugul de vedenii!
- Scuzați! V-am auzit cu sârguință declamând. Citeați, de nu mă-nșel, vreo tragedie greacă.
- În arta-aceasta sunt un ignorant, în arta-aceasta-aș vrea povețe,
- Nu știi de unde un profit mai iese, căci este foarte prețuită astăzi.
- Norocul oratorului îl face dicțiunea.
- Că-n urmă am rămas, o știu prea bine.
- Dacă ții într-adevăr să spui ceva de ce după cuvinte-ai alerga?
- O, Doamne, cât de lungă-i arta și cât de scurtă viața!
- Lucid cum sunt, am multe griji. Mă copleșește ceața.
- Cât de-anevoie se găsește calea ce duce la izvoare.
- M-ai smuls din desperarea ce era pe cale simțurile să-mi distrugă.
[...]