Cât de-anevoie se găsește calea ce duce la izvoare.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Faust (1985).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:08:48 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Norocul oratorului îl face dicțiunea.
- Că-n urmă am rămas, o știu prea bine.
- Dacă ții într-adevăr să spui ceva de ce după cuvinte-ai alerga?
- O, Doamne, cât de lungă-i arta și cât de scurtă viața!
- Lucid cum sunt, am multe griji. Mă copleșește ceața.
- Cât de-anevoie se găsește calea ce duce la izvoare.
- M-ai smuls din desperarea ce era pe cale simțurile să-mi distrugă.
- O, arătarea-a fost atât de uriașă, că m-am simțit ca un pitic aproape.
- Nu-i pulbere tot ce din rafturi negre mă strâmtorează-ntre pereți?
- Nu-s pulbere, aceste vechituri pline de molii, aste pergamente, sfere?
[...]