Ne cunoscurăm în sfârșit, o, da - poți să mai vii, precum ți-e voia. Aci-i fereastra, colo ușa, și-un horn de-asemenea, de-i simți nevoie.
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Faust (1985).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:25:13 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Noroc că flacăra e patrimoniul meu, altfel și-n ea viața ar spori mereu.
- Încearcă altceva să-ncepi, mai viu, tu straniu al Haosului fiu!
- Voi căuta să mă gândesc, dar despre-aceasta altă dată.
- Pot oare-acuma să mă depărtez?
- Nu văd de ce-ai mai întreba.
- Ne cunoscurăm în sfârșit, o, da - poți să mai vii, precum ți-e voia. Aci-i fereastra, colo ușa, și-un horn de-asemenea, de-i simți nevoie.
- S-o spun pe față? N-aș putea să plec... E-o mică piedică, pe unde-i dat să trec.
- În prag un semn e scris, să apere de nu știu cine.
- Dar cum se face că nu-ncerci din casă să ieși pe-acolo, pe fereastră?
- Așa e pravila celor ca mine: pe unde au intrat, pe-acolo trebuie să iasă.
- E bine-așa, căci s-ar putea atunci pe sigure temeiuri încheia un pact cu dumneavoastră.
- Din ceea ce făgăduiesc, nimic nu se precupețește îngăduit îți e să-ți stâmperi dor și sete.
[...]