Acelor simțuri vane, de care te-nfiori, lumina vieții tale le-o datorezi, chiar lor.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:27 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Deși deosebite, vom fi de bună seamă, așa cum e, la rându-i, iubita noastră mamă.
- Tu o urmezi în spirit, în zboru-i plin de-avânt, eu, în obișnuința plăcerilor de rând.
- Tu, sufletul, lumina le cauți - și te laud – eu, surioară dragă, materia o caut.
- Când spui că o persoană drept pildă vrei s-o iei, în părțile ei bune să-i semeni, dacă vrei.
- Tu însăți n-ai fi ceea ce te mândrești a fi de n-ar fi fost chiar mama... o mamă de copii.
- Și văd că-ți prinde bine că grija ei înaltă, n-a fost filozofia, doar ea, și nici o alta.
- Acelor simțuri vane, de care te-nfiori, lumina vieții tale le-o datorezi, chiar lor.
- Să nu împiedici, scumpo, de dragu-unui renume vreun mic savant să vină și el cândva pe lume.
- Cum văd, nu-i cu putință din capul tău să scoți năstrușnica idee de a-ți găsi un soț.
- Ia spune-mi: cine-anume-ți deșteaptă interesul?
- Sper cel puțin atâta: că nu-i Clitandru-alesul.
- Și pentru ce motive n-ai vrea să fie el? O fi având cusururi? dacă-l aleg, mă-nșel?
- O, nu, dar e-o purtare nedemnă pentru tine, in mâna altei fete să smulgi ce-i aparține.
[...]