Ce? Nu cumva ți-e teamă c-o ofensezi pe bleagă? Vorbești cu ea de parcă să-i faci plăcere-ai vrea.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:26:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și fraza când o-ncepi, să știi să-mpaci pe unul cu celălalt. Pricepi?
- Ce-mi pasă de se-mpacă sau de se iau la ceartă?
- Of, draga mea, discuția-i deșartă!
- Nu vrei să-i spui să plece? Sau poate eu să plec.
- Ei, fie! Asta-i toana, silit sunt să mă plec.
- Hai, pleacă, Martina, să n-o superi! Haide, pleacă!
- Ce? Nu cumva ți-e teamă c-o ofensezi pe bleagă? Vorbești cu ea de parcă să-i faci plăcere-ai vrea.
- Eu? Nicidecum. Hai, pleacă! Te du, copila mea.
- Mă duc. Mă duc, dacă așa vrea ea...
- Ești mulțumită? Iată-ai făcut-o de ocară... Nu-mi place felul ăsta să dau un om afară.
- E-o fată curățică, muncește... ce să-i fac? Și-o izgonești deodată, așa, pentru un fleac.
- Ai vrea s-o țin pe viață la mine în serviciu ca să-mi supună urechea la un etern supliciu?
- Cu vorbe mutilate, legate-n intervale și zicători târâte-n scursorile din hale?
[...]