Domnul poet s-a arătat cum este: zaraf, deloc poetic. Și cu filozofia și-a dat acum în petic.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:14:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- E-un gând ce mi se pare că v-a venit acum, acum, când un dezastru la lipsuri ne condamnă.
- Am obosit de-atâtea refuzuri, scumpă doamnă.
- Prefer să ies de-ndată din aste-ncurcături. O nuntă cu de-a sila nu voi putea să-ndur.
- Pricep. Ceea ce faceți, vai, gloria v-o curmă. Ce n-am dorit a crede voi crede pân' la urmă.
- Puteți să credeți, doamnă, orice vă va plăcea ;i prea puțin îmi pasă ce nume îmi veți da.
- Mi-e meritul aiurea deplin recunoscut, deci – mâna ce m-alungă, de-adio o sărut!
- Domnul poet s-a arătat cum este: zaraf, deloc poetic. Și cu filozofia și-a dat acum în petic.
- Eu, doamnă, nu mă laud că-s filozof, dar țin să-mpart cu-dumneavoastră un nefericit destin.
- Cutez ființa-mi toată, de-ar fi pe-a voastră vrere, să v-o ofer, o dată cu-ntreaga mea avere.
- Prin gestul vostru nobil m-ați cucerit, vă spun! Și vreau iubirea voastră eu însămi s-o-ncunun.
- Vă dau pe Henrieta pe care doru-o poartă...
- Nu, mamă, nu, eu gândul mi l-am schimbat. Mă iartă, dar nici de astă dată nu fac pe voia ta.
[...]