Printr-o antipatie, de explicat, firește, am căpătat o ură de moarte-n ce privește o seamă de cuvinte, verb, numeral, mă rog, pe care în vorbire nu le rostim deloc.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:42:44 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar eu până la capăt am dus-o, de aceea, și, pe hârtie-n proză, am așternut ideea.
- Căci mă cuprinde ciuda când văd – e un scandal – Ce prost suntem tratate pe plan spiritual.
- O știm și noi. De-aceea vă sunt îndatorată.
- Din parte-vă s-așteaptă lumini și fapte noi. Natura n-are multe secrete pentru voi.
- În limbă, noi principii – se va vedea curând – vor răsturna pe cele-nvechite rând pe rând.
- Printr-o antipatie, de explicat, firește, am căpătat o ură de moarte-n ce privește o seamă de cuvinte, verb, numeral, mă rog, pe care în vorbire nu le rostim deloc.
- Ci împotriva-acestor vom da curând sentințe, fără apel, în cicluri de docte conferințe,
- Ca prin puterea noastră și în acest demers, să curățim de ele și proză, dar și vers.
- Dar planul cel mai mare, mai plin de măreție, e-o nobilă idee care de mult mă-mbie.
- Un scop înalt pe care îl vor slăvi în cor toți oamenii de spirit acum și-n viitor.
- E scoaterea din limbă-a silabelor murdare ce o vorbire-aleasă să strice sunt în stare...
- Eterne platitudini a unor proști glumeți, ce-s caii de bătaie ai multor nătăfleți.
[...]