Vă prețuiesc cât poate o fată prețui, dar un obstacol face să nu vă pot iubi.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:05:02 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Disprețul de avere și de dorinți ușoare nu e la dumneavoastră o vorbă oarecare.
- Ei da, nu banii voștri îmi par atrăgători, ci farmecul și ochii cei dulci, pătrunzători.
- Drăgălășia voastră e marea bogăție ce mi-a atras dorința de-a vrea să-mi fi soție.
- De-asemenea tezaur sunt crunt înamorat!
- Vă mulțumesc că focul vi-e dezinteresat.
- Sunt măgulită-n fața unei iubiri profunde, dar mare mi-e regretul că nu îi pot răspunde.
- Vă prețuiesc cât poate o fată prețui, dar un obstacol face să nu vă pot iubi.
- O inimă nu poate iubi doi inși deodată, și-a mea e-a lui Clitandru. Îi aparține toată.
- De-mi dăruiți voi mâna, voi căpăta - știu bine- și inima rebelă ce azi nu-mi aparține.
- Prin gingașă purtare voi fi îndreptățit să am speranța dulce de-a fi cândva iubit.
- Nu, dragostei dintâi îi aparțin eu toată și gingășia voastră s-o-nfrângă n-o să poată.
- Și, domnule, nu faceți cu sila să încline dorința mea. Cu sila nimic nu iese bine!
- Prin forța părintească un lucru dobândit nu poate fi pe placul nici unui om cinstit.
[...]