Vă rog, nu mă expuneți la astfel de rușine de-a mă-njosi-ntr-atâta, printr-un nedemn destin, ca să devin rivalul acestui Trisotin.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:21 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- De vrea și mama, gata-s tăcere să-mi impun. La ceea ce îmi cereți, consimt să mă supun.
- Nu doamnă, prea târziu e. Al alteia e locul și, dacă aș trăda-o, eu mi-aș trăda norocul.
- Cum pot jigni refugiul, cum l-aș putea huli, când m-a ferit de-a voastre cumplite, reci mândrii?
- Dar, domnul meu, îmi pare că vă-nșelați amarnic. Să-mi dau consimțământul veți aștepta zadarnic.
- Cum? N-ați aflat – sau poate ca nu ați înțeles – că pentru Henrieta un alt soț am ales?
- O, doamnă, în ce-l privește, vă îndurați de mine.
- Vă rog, nu mă expuneți la astfel de rușine de-a mă-njosi-ntr-atâta, printr-un nedemn destin, ca să devin rivalul acestui Trisotin.
- Căci preferând savanții împotriva mea, pot spune, un adversar mai josnic nu mi-ați putut opune.
- E dintre cei ce știe, cu capul lui îngust, să pună în valoare al veacului prost gust.
- Dar Trisotin cu scrisu-i, nu-nșală azi pe nimeni, și-l știe toată lumea pe tristul ipochimen.
- De-ați scrie-un vers ca dânsul, i-ați contesta valoarea
- De-l judecați altminteri de cum îl credem noi, cu-n ochi doar îl cuprindeți, iar nu cu amândoi.
[...]