Vezi, Trisotin, de care ne cerți ca pentru-o crimă, și care n-are parte de–nalta voastră stimă...
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:30:16 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Eu? Nu. Și nu vreau sfadă. Iar tot ce-am spus s-a dus.
- De altceva e vorba. Știi, fata ta cea mare urăște măritișul - cătușă grea îi pare.
- E-o filozoafă-n fine. Dar ce să zici? Să taci! O ții în frâu cu grijă - și foarte bine faci.
- Dar stăm cu totul altfel cu sora ei cea mai mică...
- Și cred că Henrietei acum deloc nu-i strică să-și caute un soț...
- La asta adesea mă gândeam și am să-ți spun și ție cam ce intenții am.
- Vezi, Trisotin, de care ne cerți ca pentru-o crimă, și care n-are parte de–nalta voastră stimă...
- Da, dânsul mi se pare că-i soțul potrivit. Tu nu-i cunoști valoarea, dar eu l-am prețuit.
- Și orice împotrivire e aici cu neputință. E-o treabă hotărâtă, nu-i numai o dorință.
- O vorbă să nu sufli. Socot c-ai înțeles.
- Vreau să-i vorbesc și fetei de soțul ce-am ales.
- Să fac așa, motive am multe.
- Și ia seama, de spui cumva o vorbă, te aflu eu, n-ai teamă!
[...]