Bineînțeles. M-ascund în odaia de-alături.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Gaița și sticletele (1967).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:56:32 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Da' ce curaj, domnișoară Alice! Ce curaj și ce dibăcie!
- Așa sunt eu: dibace și curajoasă.
- Ai vreo bănuială? Hm... nu tocmai. Ezit.
- Și tu crezi că asasinul va îndrăzni să vină din nou aici?
- Iar mie ce rol mi-ai rezervat? Să fii martor...! și protector!
- Bineînțeles. M-ascund în odaia de-alături.
- Ai să te-ascunzi... ia vino-ncoace! Vino-ncoace! Aici... aici, în dulăpiorul meu!
- În dulăpior? A, nu...! e mult prea mic dulăpiorul tău.
- A, ba nu! Tu ești prea gras! Unde-ai mai văzut tu pe cineva cu-asemenea burtă?
[...]