Ascultați-l, numai, oameni buni, ați mai întâlnit vreodată așa un nătărău, care să nu știe când e glumă și când e lucru serios? Ascultă-mă, nu glumesc! Nu glumesc, înțelege-mă!
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Greșelile unei nopți.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:39:52 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ei, gata, ajunge! Față de mine nu-i nevoie să joci teatru.
- Sunt martor, ți-am spus, cheamă-mă ca martor.
- Pe tot ce am mai scump: bijuteriile au dispărut! Am rămas pe drumuri!
- Sigur c-au dispărut. Pun mâna-n foc c-au dispărut, nu ți-am spus că sunt martor?
- Tony, dragul meu, comoara mea, dragostea mea... fii atent la ce-ți spun: bijuteriile au dispărut!
- Pe legea mea, mă faci să râd. Știu și cine le-a luat... Sunt martor!
- Ascultați-l, numai, oameni buni, ați mai întâlnit vreodată așa un nătărău, care să nu știe când e glumă și când e lucru serios? Ascultă-mă, nu glumesc! Nu glumesc, înțelege-mă!
- Tony, dacă mai faci o singură dată pe martorul, se-ntâmplă o nenorocire, înțelegi tu?
- Doamne-Dumnezeule! Biata mea nepoată... ce-are să se-ntâmple cu ea?
- Ce? Râzi? Canalie! Râzi, ca și cum ți-ar face plăcere chinurile mele?
[...]